marți, 20 decembrie 2011

Antrenamente

Fată, nevastă-mea e mult mai sexy...
După experienţa cruntă de la prima naştere, am luat decizia să ne pregătim minuţios pentru cea de-a doua.

Prima opţiune a fost tehnica Lamaze. Am băgat la push-push, respiră-respiră pe covorul din sufragerie cu strângeri de mână şi şters frunte de transpiraţie până ne-am plictisit.
Odată tehnica aproximativ însuşită şi după ce-a râs Laura cu lacrimi de noi, am ajuns la concluzia că una e ce facem noi la rece şi alta o să fie situaţia la cald pe teren.
Nevastă-mea mi-a propus să fac eu push-push pe masa de operaţie în timp ce ea mă strânge drăgălaş de gât cu toată puterea.



În urma unui scurt consiliu de familie, am hotărât să încercăm a doua opţiune: naşterea în apă. Plutea nevastă-mea în fiecare seară în cadă până i se încreţea pielea.
Aici am avut eu de obiectat. Mai mult ca sigur copchilul o să moştenească tot de pe partea ei, uitându-mă la Laura nu mai am încredere deloc în gena mea.
Faza e că soacră-mea înoată ca păstrăvul în amonte, nevastă-mea ca toporul la fund. Se spune că gena sare câte o generaţie, dar poţi să fii sigur?
Ce-i de făcut dacă dai drumul copchilului în apă şi el nu ştie să înoate?

-  Măi femeie, fii bărbată! - am zis eu să o încurajez, aşa, cam fără convingere. Hai mai bine să folosim tehnici din fotbalul american.

Aici a început cu adevărat distracţia. Cu picioarele depărtate, aplecată în faţă şi sprijinându-se în mâini, la comanda Ten-Hut! nevastă-mea arunca printre picioare bebeluşul preferat al fiică-mii. Preluam obiectul din zbor ca un adevărat quarterback, îl pasam Laurei pe post de runningback care îl arunca neglijent în cutia-incubator.
Ştiut fiind că am soţie puternică, ar fi trebuit să stau la vreo trei metri în spate, în poziţie de shotgun, dar mă trezeam că arunc din instinct bebeluşul spre aripi în hol.
Problema a fost cu centrul de greutate modificat al nevestei. N-am reuşit s-o conving că la momentul naşterii n-o să mai fie nevoită să se sprijine cu o singură mână, bebeluşul fiind lansat cu putere din altă parte.

Deci facem cezariană...

Păcat de timpul pierdut cu antrenamentele!
***