miercuri, 21 decembrie 2011

Preş

Un moment de reculegere, vă rog!
Când spartanii plecau ei la război ca meseriaşii, mămicile lor le urau mândre să se întoarcă pe scut sau sub scut.

Când m-am însurat eu la primărie ca nătângul, mămica mea nici măcar nu mi-a zis că merg la război, considerând probabil că, lăsând la o parte faptul că n-am primit educaţie spartană în copilărie, ar fi crescut un copil idiot dacă n-aş fi ştiut deja asta.




Ca bărbat, ai doar două posibilităţi în războiul conjugal: să dormi sub preş sau pe preş.
Nu vă grăbiţi să extrageţi cine ştie ce înţelesuri adânci, nu e vorba de a te întoarce mort sau victorios, pur şi simplu diferenţa e făcută de anotimp.
Adică te înveleşti cu preşul doar dacă ţi-e frig.

Lupta nu se termină niciodată.
Poţi câştiga cel mult o bătălie, în nici un caz războiul.

Pentru mine, important e să fiu cocoş în public.
Ştiu că acasă mi-o iau pentru fiecare aluzie non-voalat sexuală la adresa fetelor sau pentru orice altă boacănă făcută cu voie sau fără de voie.
Soţia mea, subtilă cum o ştiţi, reacţionează cel mult cu o scurtă privire gen "Vorbim noi acasă!", gest imperceptibil pentru neavizaţi sau neînsuraţi.

E valabil şi pentru blogul ăsta.
Norocul meu e că soţia mă iubeşte şi viceversa (şi eu pe ea), iar în cele mai multe cazuri pedeapsa pare mai degrabă o răsplată.

Acestea fiind spuse, ne-om vorbi mai rar zilele astea.
Concediu de odihnă, curăţenie în casă, cumpărături, sărbători, născut copchil şi aşa mai departe...

Sărbători fericite tuturor!
***