vineri, 27 ianuarie 2012

Pupici

Wrestling fans
Preventivi din fire şi fără măcar să ne vorbim înainte, mai ales după experienţa cu nănuţu', ne-am obişnuit să ne exprimăm deschis afecţiunea faţă de copchil prin îmbrăţişări, pupături şi complimente repetate gen "Laura, tu eşti cea mai frumoasă fetiţă din lume!", sperând cu putere ca peste un an, la vârsta critică, să-şi lase şi ea la rândul ei părinţii să continue să se pupe între ei fără oprelişti, în timp ce se îmbrăţişează tandru, şoptindu-şi la ureche cuvinte dulci de amor.

Dac-ar fi fost după mine, probabil că am fi găsit noi o metodă s-o obişnuim pe fiică-mea cu faptul că, din cinci în cinci minute, tăticul o pipăie pe mămica pe unde apucă.



Din păcate, nevastă-mea, pudică din fire cum o ştiţi, mi-a interzis să mai fac treaba asta în faţa copchiilor.
Eu am încercat, dar se pare că nu prea îmi iese...

***

Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate...

Spre exemplu, acum îmi e aproape imposibil s-o pup pe nevastă-mea fără ca apoi să fac acelaşi lucru cu cea mică.
Şi nu numai noi păţim asta, Ela a trebuit să se întoarcă din vale de la maşină după ce-a îndrăznit să-şi ia "La revedere" cu un pupic de la nevastă-mea, uitând complet s-o iubească de plecare şi pe fiică-mea.
Am sunat-o noi să se întoarcă, altfel nu mai scăpam de urlete toată noaptea.

Oare ce făceau părinţii noştri pe vremea lor, fără telefoane mobile?

Mai mult de-atât, acum fiică-mea pupă tot ce prinde: copchii, invitaţi, păpuşi, jucării, animale, pereţii, colţul pereţilor (când nu e atentă) şi, culmea culmilor, pupă până şi imaginea ei din oglindă!

***

După atâta timp în care i-a iubit în mod deosebit pe bebe-ul cu cădiţă primit de la Bogdana, supranumit Olteanul, şi pe păpuşa cu zulufi, cunoscută drept Veta, i-a venit timpul enormului ursuleţ adus de nanii ei, cu un cap mai mare decât ea.
Nu l-ar fi băgat în seamă dacă nu s-ar fi apucat nănuţu' într-o seară să se ia la trântă prin casă cu săracul ursuleţ, pasionat fiind el în ultima vreme, ca toţi copiii, de Wrestling.

Ei, să vezi ce mozol e prin casă de atunci!

Laura se aruncă peste ursuleţ, apoi se rostogoleşte încetişor până ajunge ursuleţul deasupra, urmează îmbrăţişări din toată inima cu prize la podea, apoi sesiunea de aruncat ursuleţ de pe canapea, târâit prin casă ca pe hoţii de cai, hrănit la bucătărie cu linguriţa şi aşa mai departe.

Când s-a suit pe ursuleţ şi a început să-l pupe cu pasiune, n-am mai rezistat nici eu nici nevastă-mea.

Am râs atât de tare de aproape i s-a deschis operaţia nevestei, cu Laura uitându-se mirată la noi.
În definitiv, cu ce greşise ea? Doar noi am învăţat-o cu pupicii...
***