vineri, 10 februarie 2012

Omătu-i mare

Femei de zăpadă
Casa mea-i în pantă.

La fel e şi a vecinului meu de peste drum, Vasile.
În plus, a lui stă într-o groapă.

La mine-n curte stratul de zăpadă are juma' de metru.
La el avea un metru jumate.



*** 

Avea, pentru că ieri a scos zăpada în drum.
Copiii erau la săniuş.

Vasile s-a bătut vreo oră cu ei, cu bulgări de zăpadă.
Copiii erau din ce în ce mai fericiţi şi mai surescitaţi.

Apoi s-au organizat, aruncau toţi odată în Vasile cu bulgări.
Vasile s-a supărat şi i-a alungat cu lopata.

Copiii au fugit.

***

Au fugit toţi, în afară de ăla micu', care se îndrepta spre Vasile cu obrajii roşii şi cu un bulgăre mic-mic în mână.

Vasile s-a oprit în faţa lui, cu lopata în mână.
Ăla micu a aruncat fericit bulgăraşul.

Vasile a dat din mână a lehamite şi a continuat să-i alerge pe ceilalţi, învârtind lopata deasupra capului.
Săniuşul s-a mutat apoi pe cealaltă uliţă.

Satu-i mare!

***

Vasile e un spirit liber, stă cu mă-sa în casă şi bea toată ziua.
E treaz doar dimineaţa, îl văd câteodată cum se-ndreaptă spre birt.

Cel mai bun prieten al lui e vecinul din deal de el, Ion.
Ion nu e aşa de liber, trăieşte cu Mariana şi cu cei doi copii ai lor.

În schimb, pe Ion nu l-am văzut niciodată treaz.

***

Vasile e mucalit, Ion e tot timpul posac.
Vasile râde de Ion de fiecare dată când trece la deal, în patru labe.

Nu l-a ajutat niciodată, probabil că Ion s-ar supăra.

Într-o seară, cum stăteam noi în faţa grătarului, se auzi din curtea lui Ion:
- Mariana! Unde eşti, Mariana?

Ne-am trezit cu el agăţat de gard:
- Mariana e aici?

Nu era. Îşi luase copiii şi dusă a fost.

***  

Timp de şase luni, Ion şi Vasile au fost de nedespărţit.
Beau ori la unul, ori la altul.

Ion îl ajuta întotdeauna pe Vasile să urce la deal.
Vasile râdea.

Când s-a întors Mariana, Vasile n-a mai râs o perioadă.
Acum e mai bine, se joacă în fiecare zi cu copiii la săniuş.
***