vineri, 6 aprilie 2012

Cenuşăreasa

V-am mai povestit eu cum o facem noi pe-a părinţii responsabili, citindu-i copchilului poveşti înainte de culcare, la prânz şi pe înseratelea.
Sânge din sângele lui tat-su, bucăţică ruptă din geniul Carpaţilor, fiică-mea e atât de avidă de cultură în ultima vreme încât nu ne mai lasă în pace cu cărţile ei.

Impropriu spus "cărţile", pentru că ei i se pune pata pe câte una singură şi din păcate o cam ţine cel puţin câte o săptămână întreagă.
Citim frumos şi cu intonaţie şi ajungem uşuraţi la partea cu trăitul fericit până la adânci bătrâneţi, dar după un oftat prelung din partea auditorului urmează inevitabila poruncă:

- Hai să mai citim!
- Bine, dar hai să luăm altă carte...
- Nuuu... Asta! Să mai citim! Hai să mai citim!



Observaţi, vă rog, cum lumina de veghe a ochilor mei, odrasla mea preferată care o să-mi aducă la bătrâneţe cănuţa de apă, a înţeles de timpuriu şi fără prea multe explicaţii conceptul de "mai".
O fi moştenit firea obsesivă de la mă-sa, care, rămânând acasă cu ea toată ziua, trage pe merit ponoasele cu vârf şi îndesat.

Cu Cenuşăreasa ne-a dat gata. Să tot fie vreo câteva luni bune de când numai asta citim.
Mă sună azi nevastă-mea exasperată:

- Iar am citit povestea, tăticu, începe ea calmă, dar termină cu accent gen "Cui mă laşi?!" pe ultimul cuvânt. De dimineaţă tot citim povestea, tăticu! Te simţi bine, nu?!

Asta apropo de faza din parc la care eu i-am zis-o cu simţitul după ce alergasem o oră după copchil în timp ce ea fuma cu Ela pe bancă.

- Citesc de atâta amar de vreme povestea, dar ştii tu ce-am realizat eu azi? Eu sunt Cenuşăreasa! Eu vă spăl, eu vă fac mâncare, eu strâng după voi, eu fac curăţenie, eu rămân acasă şi voi ce faceţi? Voi vă duceţi la bal!

Spre deosebire de alte dăţi, azi mi-a fost milă de ea şi am încurajat-o aşa cum am putut eu mai bine:

- Tot ce pot să sper e să-ţi găseşti şi tu un prinţ cu care să te măriţi ca să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi! Numai să dea Domnul să vină zâna cea bună...
***