sâmbătă, 21 aprilie 2012

Fragmente (7)

M-a felicitat un coleg în lift pentru ultima postare. Lui îi plac mai scurte. Şi soacră-mii la fel, i-am zis, dar nu mă refeream la postări. Azi încerc să-i fac din nou pe plac. Colegului, nu soacrei.

Vineri când am ajuns la serviciu m-a întâmpinat galeş anunţul "Afişări de pagină astăzi: 0". Mi-am jurat să nu mai vin aşa devreme la birou.

Sunt singur acasă cu salbaticu, deja adormit. Nevasta şi-a luat lumea în cap şi copchilul cel mare în maşină şi s-a dus la vânătoare. Nu mi-a spus ce vrea să-mpuşte, sper să nu vină acasă cu un nou tătic.


Cea mare a răcit. Iar! Încercăm un tratament alternativ futurist, pastile cu "fără", sirop cu "lipsă" şi spray nazal "n-avem". Cam acelaşi efect ca la ultima reţetă a doctoriţei.

Cele trei minute de sex îmi garantează o zi excelentă în continuare. Femeile nu se mulţumesc cu atât. Păcat, mărturisesc că îmi e puţin milă de ele.

S-a dus la vale inelul. Unii îs morţi şi îngropaţi, cumătrii îs la ţară, Ela plânge şi suspină, finii muncesc că doar nu e sărbătoare. Nici nevastă-mea nu mai insistă. Las' c-o să vadă ei!

Sunt extrem de circumspect cu persoanele noi ce comentează pe aici. Ca un mecanism de autoapărare, devin extrem de violent la următoarea postare. După un an şi ceva de blog, mă simt ca Gara de Nord. Lumea vine şi pleacă. Ţăranii vin mai devreme, deci stau puţin mai mult.

O singură constanţă la comentaci: Cristi. Hai mulţi ani şi la mai mare! În ultima vreme simt că se supără dacă nu-i răspund la vreun comentariu. Se întâmplă, nu e nimic personal.

M-am uitat de prima pagină a blogului şi cele zece postări m-au îngrozit. Câtă răutate! Ăsta nu-s eu! Mi-am propus să fiu ca o mare liniştită de acum înainte.

Nu cred că voi reuşi.
***