miercuri, 18 aprilie 2012

Lenjerie de pat

Îmi place să cred că sunt un soţ model. Mă uit în jur la celelalte cupluri şi mai că-mi vine să cred că sunt top-model.

Pe mine, ca soţ între soţi, mă defineşte în primul rând sacrificiul de sine.
De exemplu, las imediat telecomanda din mână de fiecare dată când se schimbă aşternuturile.

Pentru soţia mea, lenjeria de pat e ca lenjeria ei de corp pentru mine. Schimbată la două-trei săptămâni, cam la aceleaşi intervale cu a mea, îi aduce de fiecare dată un zâmbet cald pe buze.

Din păcate, urmează obişnuita umbră în priviri când verifică cearşaful. Oricât m-aş chinui, nu-mi iese cum doreşte ea. Ridic salteaua, mai trag o dată de cearşaf, mai trage şi ea de celălalt colţ până e perfect întins şi umbra dispare pe jumătate.


În ultima vreme, am suspectat-o că se întoarce pe ascuns în dormitor şi mai ridică o dată salteaua. M-am înşelat!

De fapt se întoarce să aranjeze pernele. Colţ la colţ cu faţa de pernă...
Nu mi-a spus niciodată că şi acolo o dau în bară. Dacă mă gândesc bine, nu prea mi-a reproşat ea că nu fac bine ce fac.

Cică să fie linişte în casă. Dar pe mine tocmai liniştea asta mă nelinişteşte, oare unde o mai dau în bară?

Cât de top-model oi fi ca soţ?
***