miercuri, 4 aprilie 2012

Nu mai am nevoie de voi

Primesc de ajuns în ultima vreme, ne-am revenit într-un final după dezechilibrul hormonal cauzat de sarcină. Sunt destul de ghiftuit, cred că aş rezista fără probleme o săptămână întreagă pe o insulă pustie, cu 30 de fecioare la dispoziţie.

Nopţile curg liniştite, cu excepţia unor urlete sporadice de-ale femeilor. Nevastă-mea visează din când în când că o mână criminală încearcă s-o dea jos din pat, fiică-mea plânge cu jale când o papă căţelul cel rău de burtică. Acum nu mă mai deranjează, le-am pus să doarmă împreună, n-au decât să se chinuie una pe alta.



Pe salbaticu cel mic sunt supărat numai ca să-l fac de ruşine în faţa lumii, aşa, de control, să (nu?) fie de deochi. Doarme câte doişpe ore pe noapte, întins pe spate ca târlanul, cu mâinile ridicate ca la arest. Prietenul lui cel mai bun e degetul mare de la mâna stângă, în ziua în care s-au întâlnit am simţit nevoia să dau de băut, dar n-am dat. Sincer, nici nu prea merita, uneori îl aud noaptea cum molfăie ca disperatul cu clefăieli.

Am trecut într-un final peste şocul cultural, poate şi cu ajutorul schimbării de fus orar, acum reuşesc să dorm până la 8 dimineaţa! Nu de alta, dar ajunsesem de râsul curcilor când apăream pe la 7:30 la serviciu. Curcile se ştiu ele, nu dau detalii...

Cu banii stau binişor, după cumătria salbaticului n-am mai cerut avans la două zile după salariu. Da, n-ai niciodată destui bani, vă anunţ că primesc în continuare donaţii. Nu, la fel ca voi, nu mă grăbesc, important e să apelaţi cu încredere la mine dacă aveţi nevoie de numărul contului pentru un eventual transfer bancar.

De blog n-am chef. Cine ştie, poate îmi venea cheful dacă primeam mesaje de îngrijorare sau de dor. N-am primit. Nimic! La ce-am mai scris asta? Dor de dor, probabil. Sau dor de chef! Sau chef de dor, cine să le mai înţeleagă?

Vă anunţ pe bune că urmează o pauză foarte lungă. Asta e!
***