marți, 10 aprilie 2012

Salbaticu' se-ntoarce

Orice schimbare bruscă în programul copiilor echivalează cu o adevărată catastrofă în ochii părinţilor.
Nu insist aici asupra calvarului zilnic la adormitul copchiilor, cu schimbat, hrănit, legănat, citit, pişat, urlat şi ameninţat - nu neapărat în această ordine, cu dese întoarceri la pasurile anterioare.

Stăteam eu ieri cu soţia în braţe pe canapea şi deodată, cum beleam noi liniştiţi ochii în televizor pe la doişpe noaptea, s-a auzit un urlet dinspre dormitor.

În trei secunde am identificat sursa - salbaticu' cel mic, în următorul moment m-am uitat ca în oglindă la faţa soţiei - albă ca varul de spaimă, imediat s-a declanşat adrenalina şi, împins probabil de un arc din canapea, am sărit ca ars spre dormitor.

Când să fac colţul, aud o voce moale în spatele meu:
- Lasă-l, poate adoarme la loc...



Într-adevăr, parcă nu mai urla atât de tare.
Speranţa s-a năruit însă după o fracţiune de secundă în care am stat suspendat cu capul înainte ca la startul maratonului.

Am intrat în dormitor foarte prost dispus:
- Ce-ai, bre? N-ai somn?!

N-avea, dar nici nu mai urla. Zâmbea la mine galeş cu gura aia ştirbă a lui.
Mi-am zis că iar o fi avut coşmarul ăla în care se bătea cu tat-su de la ţâţa mă-sii - fază care fie vorba între noi chiar s-a întâmplat - şi am dat să ies din cameră.

Ghiciţi ce m-a oprit! Da, un nou urlet...
- Da' oare ce-are? - mi-am întrebat deznădăjduit nevasta cu copchilul în braţe.
- Nu ştiu, ia dă-l încoa'!

Pac! - o ţâtă-n freză. A molfăit-o câteva minute şi-apoi a scuipat-o îngreţoşat. L-am luat la râgâit - nimic! L-am schimbat cu toate că pempărsul era gol. Pentru că nu râgâise, a borât regulamentar peste body. Am vrut să-l schimb de haine, dar toate erau pe sârmă la uscat.

Nevastă-mea a insistat cu al doilea sân. Salbaticu' l-a tratat şi pe ăsta cu răceală. Apoi m-a tratat pe mine în acelaşi mod la râgâit.
Nu m-am lăsat, cu toate că se uita la mine ca şi cum i-aş fi furat butelia. A fost care pe care. Ori eu, ori el! Mă trezea sigur peste o oră dacă nu râgâia.

Între timp se uscase şi body-ul de pe el şi alea de pe calorifer. L-am lăsat aşa, părea destul de obosit. Pe la două noaptea, deja dormeam tun. A fost încă o bătălie câştigată de părinţi.

Aşteptăm cu interes să iasă primii dinţi.
***