luni, 28 mai 2012

Gard

Mi-a luat destul de mult să înţeleg de ce foloseşte lumea gard din scânduri. Până de curând, am fost extrem de mulţumit de plasa ce ţine loc de gard la mine acasă.

Presupuneam că scândura îţi oferă intimitate.

La o adică, ai putea să ieşi doar în chiloţi şi sutien să întinzi rufele în spatele casei. Eu, cu tot cu gardul meu de doi lei, fac asta în mod frecvent.
Mă întreb ce-o opreşte pe vecina din vale cu ditamai gardul de doi metri jumate?! O urmăresc printre scânduri de un an de zile, de când s-a mutat la noi în sat şi n-am avut noroc la mai mult de-o fustă scurtă sau la vreo bluză decoltată...



Bine, cu un gard bun nu vede lumea ce trebăluieşti prin curte.

Totuşi, pe cine ar interesa că duci mâncare la câine sau dai apă la vacă? Lucrurile cu adevărat interesante nu numai că se aud, dar cu puţină fantezie se şi simt.
De exemplu, noi ne aşezăm tacticos pe terasă şi spargem seminţe ca la meci când începe Mariana de peste drum să se certe cu soţul la băutură. O bate bărbat-su? Imediat ne dăm seama cu ce, îi spune ea singură să lase jos parul sau cureaua! Vine poliţia? Mai bine, aflăm şi de la ce s-au luat că poliţaiul n-are dreptul să intre în curte dacă ascunzi subtil toporul la spate. Parlamentările se ţin de regulă la poartă...

De după gard te dai cocoş că nu te poate atinge nimeni.

Aşa i-a zis cu tupeu o babă de la mine din sat lui Păpărie, băiat liniştit de felul lui, că nevastă-sa e cam curvă. Păpărie n-a zis nimic pe moment, dar prima dată când a întâlnit-o în uliţă i-a ars un pumn binemeritat în figură de s-a umflat toată.
Şi babele nu se învaţă minte. La scurt timp, o altă babă i-a zis lui Păpărie că are copil needucat pentru că nu ştie încă să vorbească. Păpărie n-a zis nimic nici de data asta, în schimb s-a învăţat minte. Ăsteia i-a dat doar la coaste când a prins-o la colţ. Se cunosc de-o viaţă, nu se făcea s-o facă de ruşine în sat...

Gardul îţi dă un sentiment fals de siguranţă, cică nu te mai fură lumea.

La câte garduri am sărit eu de copil după fructe prin copaci, m-aş fi aşteptat să pună toată lumea sârmă ghimpată în loc.
Acuma, să-l văd eu pe ăla care se poate ţine în echilibru pe plasa mea! Faza e că nici n-ar avea nevoie, ar putea intra relaxat pe poartă. Totuşi, spuneţi-le asta şi copchiilor că oricum nu-şi dau seama. Eu, unul, n-am încercat niciodată poarta înainte de a sări în curtea omului...

Bine, bine, unde sunt totuşi fisurile din logica mea?

În primul rând, toţi vecinii sunt nevoiţi să mă salute puţin jenaţi când trec prin faţa casei. Cum să-i răspunzi omului la "Hristos a-nviat!" cu ţigara în mână?!
Şi ce poţi să faci dacă îţi cere o ţigară după ce îi spui că are dreptate? Îi dai şi un pahar de bere...

Aţi fi surprinşi de câte specimene am parte. A trecut ieri un beţiv prin faţa curţii şi m-a întrebat cum ajunge în strada Păcurari.
Cu toate că strada asta e la vreo cinci kilometri, la intrarea în oraş, i-am răspuns politicos să facă la stânga în vale. Care e stânga? m-a întrebat candid. Fă-ţi o cruce mare, i-am zis. Ei, aia e dreapta...

Vecinul din spate m-a convins.
Anul ăsta, m-am decis să nu mai fac nimic în curte. Au crescut buruienile mai mari decât mine. Trecea lumea prin faţa casei şi zâmbea în barbă. Pe mine nu m-a deranjat, însă pe nevastă-mea, da. A chemat pe văru' să-i taie iarba. Apoi a chemat pe cumătru' să-i sape pentru roşii. Şi cum stătea el aplecat pe hârleţ, vecinu' a crezut că-s eu: "Ce faci, măi Gabi, sapi deja de toamnă?!".

Nu m-a deranjat ironia, suntem în mijlocul verii, ci faptul că m-a confundat cu al meu cumătru, zis şi Cel Bătrân.

Aşa rău arăt în ultima vreme?!

P.S. Azi mi-am anunţat soţia că e timpul pentru o investiţie în scânduri. Şi de mâine mă duc la sală!
***