marți, 29 mai 2012

Motanul Dănilă

În sătucul cu beţive,                     // n.r. Ză valley of ză wolf
Aveau casă doi pui mici;              // bofoasa şi bofosul
Vine şoarecul şi spune:                 // cunoscut drept "Antemergătorul"
Vreau să stau şi eu aici.                // cum să ceri voie de la doi pici?!
Chiţ-chiţ-chiţ, chiţ-chiţ-chiţ,        // ce drăguţ... Boule!
Vreau să stau şi eu aici.                // bă', băiatule, tu văd că insişti!

Şoricioaica striga-ndată                 // a.k.a. "Curva care ne-a umplut de şoricei"
Iată şi eu am venit;                         // tu eşti mai nesimţită ca bărbat-tu...
Casa voastră e curată,                     // da, era curată înainte să veniţi voi!
Noroc, bine v-am găsit.                      // mulţumim, asemenea. Mori!
Chiţ-chiţ-chiţ, chiţ-chiţ-chiţ,               // şi tu începi cu chiţcăiala?
Noroc, bine v-am găsit.                      // bis, bis...

În trei zile, ne-am umplut de şoareci!

Ieri a trecut Motanul Dănilă pe la noi.
Şi-a mângâiat tacticos mustăţile, a miorlăit un salut şmecher şi a trecut la treabă.



Pisicile din ziua de azi nu-şi mai folosesc ghearele din dotare, ele au echipamente speciale de prins şoareci.
Motanul Dănilă nu face excepţie.

A venit cu o cremă lipicioasă şi a întins-o pe o tavă în jurul bucăţelelor de caş proaspăt, din cel cumpărat de mine sâmbătă de la piaţă.
Apoi a dat să plece la treaba lui.

- Cumătre, un' te duci? am întrebat disperat. Ce fac dacă se prinde vreunul?!
- Cum ce faci?!
- Păi, tre' să-l omor? Dacă-i dau drumul în drum, oare ştie să se întoarcă înapoi?
- Numai dacă îi presari firimituri de pâine până în casă...

N-am mai avut timp de replică, dus a fost! Faza asta cu firimiturile parcă era din altă poveste...

Dimineaţă, nu mai puţea a şoarece. Mirosul de brânză stricată domina olfactivul.
Trag tava şi iată-l! El era, Antemergătorul se poticnise cu botul în lipici. La prima autopsie sumară, am hotărât că murise asfixiat. Adică speram eu că era mort.

L-am luat cu o hârtie, l-am pus în pungă şi l-am dus în spatele casei.

Vecinii povestesc că printre primele raze de soare s-a observat pentru o fracţiune de secundă de după gard o lopată. A mai apărut de două ori şi dusă a fost...

Am dat cu sete, cu speranţa ca şi ceilalţi şoricei să afle cu cine au de-a face.
EU sunt asistentul Motanului Dănilă!

P.S. Mă simt ca Bianca Drăguşanu, celebra asistentă, mai ales că al meu Cumătru cel Mare seamănă puţin cu Capatos...

P.P.S. Motanul Dănilă strikes again! E doar ziua a doua şi al doilea şoricel a făcut cunoştinţă cu lopata asistentului...
***