marți, 15 mai 2012

Tudor Gheorghe - Vremea nemâniei

Am aşteptat cu înfrigurare acest spectacol, mai ales că ştiam cât de norocos sunt că am făcut rost de "bilete la Tudor Gheorghe".

Nici nu s-a aşezat bine orchestra pe scaune că Tudor Gheorghe a şi început, fără nici o introducere, să cânte. "Bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă!...", ceea ce am şi făcut pe durata a două ore.
M-am cam speriat când publicul a început să aplaude furtunos după prima melodie, auzisem de pe la alte spectacole că nu prea-i place să fie întrerupt între melodii. Nu s-a supărat de data asta, aşa că n-am precupeţit nici eu eforturile de a-mi înroşi palmele cu entuziasm şi devotament.



Melodiile m-au pus într-o mare dilemă, căci în starea aia de euforie pur şi simplu nu reuşeam să mă concentrez în a urmări simultan vocea superbă a lui Tudor Gheorghe, versurile mereu surprinzătoare ale lui Grigore Vieru, frumuseţea pură a solistei de la vioară, sunetul taragotului singurului muzician de pe scenă trecut bine de prima tinereţe sau dulceţea accentului moldovienesc al fetelor de la backing vocals.

Cum era de aşteptat, Tudor Gheorghe nu a ratat momentele de pauză muzicală, umplându-le de povestiri savuroase şi pline de umor, cu dese referiri la situaţia politică actuală.

Ce-ar mai fi de spus despre spectacol?
Eu, unul, mă simt prea neînsemnat să mai zic ceva, vă las în compania momentelor mele preferate...




Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.


Cum se spală ariciorii
Aricioaica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.

Doar pe spate, doar pe spate
Să-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.

Şi-s spălaţi abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici.

pentru copiii mei...
 
Pădure, verde pădure
Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată,
Insă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată
Si s-o are începu.
Si-a arat pădurea toată…
Insă n-a găsit-o, nu.
Semănă pădurea toată,
Din grâu azime-a gătit
Si-o corabie-şi cioplise
Din stejarul prăvălit.
Si-o corabie-şi cioplise
Si-n amurgul greu, de stânci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.
A plecat pe mări, s-o uite,
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.

pentru soţia mea...

A murit o ţărancă
S-a numărat câţi s-au pierdut
În focul care a trecut.
În care s-a pierdut şi tata,
Dar socoteala nu e dreapta.

A murit o ţărancă la noi,
Infarct miocardic, luaţi sama,
Printre cei pierduţi în război
Socotiţi şi pe mama.

Ba un război, ba n-a plouat,
Ba luneca la vale-un sat,
Ba ne ameninţa atomul,
Nu mai rezistă, Doamne, omul!

A murit o ţărancă la noi.
Infarct miocardic, luaţi sama.
Printre cei pierduţi în război
Socotiţi şi pe mama.

Ba un război, ba altceva,
Nu mai rezistă inima,
Infarctul şi în sat pătrunde.
Infarct la un ţăran? De unde?

A murit o ţărancă la noi.
Infarct miocardic, luaţi sama.
Printre cei pierduţi în război,
Socotiţi şi pe mama.

pentru mama mea...

P.S. Articol modificat aproape integral mulţumită lui Titus, cel care mi-a atras atenţia pe bună dreptate că sunt imbecil.
***