marți, 31 iulie 2012

Bărbaţii e porci

Am ieşit cu colegul de pe terasă, de la fumat, imediat după domnişoară, pe holul lung şi îngust.
Era evident pentru toată lumea, inclusiv pentru ea, la ce ne uitam noi amândoi aşa cum ne îndreptam fiecare spre birou, fără martori la ceas de seară.

Aş da un an din viaţă să aflu ce anume trecea prin mintea ei în momentele alea.

E cam ca în bancul cu găina fugărită de cocoş: dacă se întoarce să ne atragă atenţia că suntem nesimţiţi, credem că-i proastă; dacă îşi continuă mersul în stilul său lasciv caracteristic, credem că-i curvă.
N-a avut, săraca, nici măcar opţiunea de a se împiedica!

Situaţie fără ieşire...


A încercat să se grăbească, dar pe tocuri se unduia şi mai tare.
Apoi a încetinit ritmul, poate-poate am fi depăşit-o într-un final.

Ţi-ai găsit cu cine, doar nu eram proşti!

Uite de asta n-aş putea eu niciodată să fiu femeie.
Să fi fost în locul ei, m-aş fi întorc brusc la 180 de grade cu un croşeu în figura unuia, urmat de un şut între picioarele celuilalt.

Ca femeie, nici nu poţi să arunci un sac pe tine în fiecare zi.

Te trezeşti într-o bună dimineaţă bine dispusă şi cu încredere în tine, aplici puţin machiaj de control, pui mâna pe bluza aia puţin decoltată, te comiţi la tocuri şi nu mai contează dacă le asortezi cu fustă sau pantalon.

Cum ai ieşit din casă, începi să regreţi alegerea făcută.

Tineri sau bătrâni, urâţi sau frumoşi, însoţiţi de consoarte sau nu, împingând la cărucior sau cu copilul în braţe - toţi bărbaţii o să te măsoare din cap până în picioare, cu feţe de obsedaţi sexuali, salivând ca nişte copii în faţa vitrinei cu îngheţată!

Şi stai să vezi ce păţeşti cu colegii când ajungi la serviciu...

Eu sunt extrem de curios să aflu în ce stare psihică ajungi acasă într-o asemenea zi.
***