luni, 9 iulie 2012

Feromoni

Atunci când am luat-o de soţie, eram conştient că, vorba rapsodului popular, oricare ar da la ea dacă ea ar arăta c-ar vrea.
Ăsta e blestemul vieţii ei: e prea frumoasă!

Şi lumea a ajuns să se dea la ea chiar dacă ea nu arată deloc c-ar vrea. Vorba colegului de rapsodie al rapsodului: pe bune, i-aş înjura, dar gura mea e prea ocupată, nu numai cu gura sa.

Cu prietenii, de exemplu, m-am obişnuit în ultima vreme să mă dau eu întâi din gură la femeile lor. Măcar să ştiu de-o treabă...
Încet-încet s-au obişnuit şi ei, apoi s-au obişnuit şi ele, iar la final s-a lăsat şi nevastă-mea la mâna ei.

Ce dracu' să-i faci nebunului?!

De aici, n-a mai fost decât un pas foarte mic până mi-am tras blog, cu intenţia vădită de a mă da la cât mai multe femei de-ale altora.

Vă puteţi, deci, închipui acum bucuria cu care aşteptam să ieşim în oraş cu febleţea mea, Nicole (pronunţat franţuzeşte, vă rog), chiar ataşată de braţul soţului său, cu doar trei centimetri, săracul, peste un metru nouăzeci.

Cu siguranţă, însă, nu vă puteţi închipui ce a urmat!



În loc să mă dau la Nicole, m-am trezit că mă dau la nevastă-mea şi nu înţelegeam nici de-o culoare de la ce m-am luat!

Normal că toată lumea prezentă a început îngrijorată să analizeze problema.

- S-a machiat "de oraş"...
- Şi ce dacă?! Oricum arată mult mai bine nemachiată!

- Poartă pantofii nou-nouţi, cu tocuri...
- Bine-bine, picioarele arată superb în ei, dar e prima oară când poartă tocuri?!

- A ieşit în rochiţă de vară fliu-fliu...
- Da, îi stă extrem de bine, decolteul e la loc de cinste, vântul de vară bate foarte senzual în ea, dar a mai ieşit cu rochia asta în oraş de vreo câteva ori!

- Ai o soţie foarte frumoasă...
- Ştiu, ai dreptate, dar ce legătură are cu aura asta de atracţie irezistibilă?!

Şi atunci am înţeles...

Soţia mea emana din plin feromoni! Dar nu aşa, subtil, cum o fac majoritatea femeilor. Nu, dom'le, cu kila veneau miasmele peste noi!

Şi am aflat şi de ce: e prima oară când ovulează după cea de-a doua naştere...

Cum era de aşteptat, mi-am început recitalul obişnuit de agăţat:

- Adu-o pe mă-ta să aibă grijă de copchii şi hai să fugim în lume!
- De mult timp nu mi-ai mai arătat operaţia de cezariană!
- Diseară folosim metode contraceptive, să nu cumva să ne trezim cu al treilea copchil!

Credeţi-mă, pot fi un adevărat Don Juan când e nevoie...
***