vineri, 13 iulie 2012

Voiam doar să fiu sigur

- Mai spuneţi-mi o dată ce problemă aveţi, vă rog...
- Mi s-a rupt un sfert de măsea la care am deja plombă şi la care mi s-au scos deja nervii. Asta! arăt eu cu degetul în gură în partea stângă, nevoit fiind să-mi descleştez o mână de pe cotieră.

Ia domnişoara doctor instrumentul cu oglinjoară, dar îl bagă în partea dreaptă!

- Nu, nu! bag eu din nou degetul în gură, peste instrumentul ei. Asta e măseaua!
- Staţi liniştit, mă uit să văd dacă mai aveţi carii...

Foarte meticuloasă, drăguţa domnişoară!

A luat la puricat fiecare dinte, fiecare măsea, şi pe stânga, şi pe dreapta, şi sus, şi jos, cu prezentări detaliate ale observaţiilor sale.



Poate la următorul salariu, mi-am zis eu în gând...

- Deci plomba se mişcă, o scot. Altă plombă nu pot pune, n-a mai rămas mare lucru din măsea. Acum punem provizorie şi săptămâna viitoare facem măsea nouă şi o prindem cu ştift.

Forat cu freza - ea, mâini încleştate - eu; "Clătiţi!" - ea, "Respiră, boule că iar leşini!" - eu, în gândul meu; iar freză - ea, tot încleştat - eu şi iar, şi iar...

- Gata, o plombăm acum! mă anunţă când era cât pe ce să cedez.

La final, m-am coborât mândru ca un cocoş din scaun, doar-doar să-mi mai recapăt din onoarea pierdută.

Stăteam acum la birou, faţă în faţă, foarte aproape unul de altul.

- Deci, ştiftul e 85 de lei, aveţi trei variante de măsea: metalică la 140, acrilat la 180 şi porţelan la 230. Să vă explic avantajele şi dezavantajele la fiecare. Măseaua metalică e cea mai rezistentă...
- Nu e nevoie, o întrerup eu cu un zâmbet masculin pe faţă. Am deja una metalică, punem la fel.

- Cum adică?! Unde aveţi metalică? Eu n-am văzut nimic...

M-am apropiat şi mai tare de ea, am deschis larg gura şi am tras cu degetul de falca dreaptă:

- Ia uitaţi-vă! Am vreo carie la ea? A, nu? Bine, voiam doar să fiu sigur...
***