joi, 9 august 2012

Superman

Casa vraişte, oalele de mâncare pe foc. Nevastă-mea - varză de oboseală, eu şi mai şi. Ea la adormit copchilul, eu la udat roşiile.

Salbatica a adormit într-un final, după bocetele de rigoare, dar nevastă-mea şi-a zis să mai stea lungită măcar cinci secunde.
A început să numere ca la anestezia generală: 1, 2, 3... şi a adormit pe loc!

Cum visa ea că plutea printre ponei albi cu aripioare roz, deodată - vâjjj! - îi trece Superman prin faţă, cu viteză maximă şi cu mâna întinsă înainte, ca mingea de foc din bancul ăla cu marijuana fumată pe balcon, mai-mai s-o doboare de pe norişorii ăia pufoşi de pluş...



S-a trezit brusc, plină de adrenalină şi a intrat direct în bucătărie.
Noroc că încă nu se arsese mâncarea.

Dă-i cu gătitul, dă-i cu mătura - bucătăria lună în 15 minute!
Baia mică, mănuşi de protecţie, perie WC - în 5 minute lingeai mac de pe tron!
Sufragerie, greblat jucării, măturat, şters praful - nici 3 minute n-a durat!

Mi-am făcut cruce cu limba când am intrat în casă.
Piei, Satană, ce-ai făcut cu soţia mea?!

I-am luat cu forţa mopul din mâini ca s-o duc pe terasă la ţigară...
Mulţumim din inimă, Superman! am tras noi concluzia de final.

P.S. Ieri seară, Superman a apărut din nou!

De data asta l-am văzut eu, a trecut ca o minge de foc prin dreptul meu exact când stăteam iar pe budă pentru că n-am luat la timp furazolidona...

Nici pe la două jumate noaptea, după ce-am terminat mâncarea şi curăţenia, nu se lipea somnul de mine...
***