miercuri, 19 septembrie 2012

Când intră ea în ea

Eram pulbere amândoi. Când am ajuns la el, eram treaz. El era doar beat. Ca s-ajungem amândoi odată la nivelul pulbere, eu am băut ţuică din două pahare. Unul era al soţiei. Ea doar îl mirosea, că era şoferiţă. Auzise ea despre un studiu al cercetătorilor britanici, cum că, dacă miroşi băutura, e ca şi cum ai bea.

Eram praf şi pulbere. Noi, bărbaţii, discutam despre femei. Mai exact, despre sexualitatea femeilor. Ale noastre. Cu ele de faţă. Şi despre a altor femei. Ale lui, foste. Despre fostele mele, nu. Ale noastre, actuale, râdeau de noi, dar nu ne păsa. Noi ştiam mai bine ca ele despre ele. Din când în când, ne mai dădeau apă la moară cu o aprobare la vrăjeală.

Ne-am făcut ţuţ. Nu ne înţelegeam deloc. El ducea discuţia direct la partea fizică. Eu eram încă la vreo două-trei ore înainte de preludiu. A lui mă aproba pe mine. A mea mirosea paharul. Paharul era mereu gol. Stingeam cu suc. Şi cana de suc era mai tot timpul goală.



Aproape în comă, amândoi. Şi el tot la sex mă trimitea. Şi eu n-ajunsesem încă la preludiu. Să-l fac să înţeleagă. Prin vorbe, nu mergea. Explicit, nu se făcea, cu femeile de faţă. Vizual, nu mă puteam ridica să-i sugerez. Nici el. Dar mâna, mâna era pe masă. Lângă pahar.

Mi-era rău de muream. "Prietene, uite-aici!". Am luat paharul si l-am trântit în cană. A lui a sărit instinctiv din scaun. "Eu nu mă refer la partea de după ce intră ea în ea!". Am scos paharul şi l-am trântit iar. Tot în cană. Iar a sărit din scaun. Şi iar l-am scos. "Ea e ea, a noastră, da? E la feminin, nu? Ea e ailaltă, a lor, bun?! Deci, nu când intră ea în ea!". Pac! în pahar. A lui, iar ca un arc. A mea, cu un "Opreşte-te, bărbate" ofilit, aşa, de politeţe.

Eu am vomat tot, el nu. Cică nu poate. Intra ea toată în ea. Ea e a mea, da? Voma. Ailaltă era a lor, buda lor. Bun?!
Apoi a intrat altă ea în altă ea. Ea eram eu, vaca încălţată, da? Ailaltă era a noastră, maşina, da?

Oricum. Tot eu mă pricep mai bine la femei. N-am încercat nimic în seara aia. Eram încă departe, cam la vreo opt ore de preludiu. Şi la vreo opt ore şi două minute de la ea în ea...
***