marți, 18 septembrie 2012

La grădi'

Am dat-o anul ăsta pe fiică-mea la grădiniţă, parcă văd că mâine-poimâine fuge noaptea de acasă prin cluburi, după care se mărită şi-mi toarnă nepoţi să i-i cresc tot eu, că doar nu mi-a ajuns deja până peste cap de ea.

În prima zi, la festivitatea de deschidere, s-a dus nevastă-mea cu ea.
A fost frumos, au cuvântat foarte drăguţ primarele cel nou şi preoţii satului, ortodox şi catolic, că noi suntem mulţi şi variaţi la noi în sat.

Când au băgat copiii în clasă, fiică-mea i-a poruncit maică-sii să se ducă acasă, că ea rămâne să se joace cu copiii.
Mă-sa n-a plecat, era program scurt şi trebuiau doar să completeze nişte acte.

Acasă, am întrebat-o pe fiică-mea cum a fost la grădiniţă.
Cică a fost frumos, dar doamna educatoare n-a vrut să-i dea şi ei hârtie şi pix să deseneze.

Doamnele astea educatoare sunt spaima părinţilor.



De frica lor, am spălat-o pe fiică-mea de două ori cu săpunul pe tot corpul.
A treia oară am folosit doar peria de paie, că nu se mai ducea rapănul ăla de sub unghii.

Educatoarea a ţinut să menţioneze la şedinţă că ar fi bine să nu le pună copiilor pârjoale sau ceva de genul ăsta în ghiozdane, din motiv că se împute toată clasa.
Mai bine să le pună şniţele...

Nevastă-mea, pe la doişpe noaptea, mi-a zis să nu care cumva să adorm şi eu cu fiică-mea la cititul poveştilor, că ea are şniţel de făcut şi multe altele.
N-am adormit, dar numai din cauză că fiică-mea a preferat-o pe mă-sa la citit de data asta.

În schimb, a adormit ea. Mă-sa, adică. Cu tot cu fie-sa.

Toată noaptea s-a zvârcolit nevastă-mea în coşmaruri cu pârjoale şi şniţele.
Pe la şase dimineaţa, umbla cheaună după pieptul de pui lăsat de cu seară pe masă, în bucătărie.

Noroc că are un soţ model, care se ocupase deja de problemă.

A doua zi, a picat pe mine măgăreaţa cu grădiniţa.
Grădiniţa începe ca nebuna la şapte jumate, eu la ora aia dormeam dus de obicei.

Am luat-o pe Laura frumos de mânuţă, chestie care a durat numai până în dreptul topoganului, unde am fost nevoit s-o iau în braţe că voia ea neapărat să se dea în topogan, chiar dacă topoganul era ud şi întârziam la grădiniţă şi ne certa doamna educatoare.

La grădiniţă, mi-am dat seama de ce e nevastă-mea atât de stresată.

Are educatoarea asta un ton atât de autoritar, încât am înlemnit în poziţie de drepţi de la primul ei cuvânt, întrebându-mă dacă nu cumva am uitat batista acasă, mai ales că aveam cu siguranţă unghiile netăiate.

Aşa vorbesc toate educatoarele, tot timpul, probabil chiar şi cu soţii dumnealor, chiar şi în pat presupun!
Deformaţie profesională, dacă mă-ntrebaţi pe mine...

Noi am pregătit-o din timp pe fiică-mea cu grădiniţa.
Că trebuie să fie cumine şi să asculte de doamna educatoare, că se duce la grădiniţă să se facă doctoriţă, că o să se joace cu copiii şi că o să deseneze - în fine, numai avantaje, tot ce ne-a trecut prin minte.

Un singur lucru am uitat: s-o învăţăm să ceară voie la pişu de la doamna educatoare.

S-a ţinut, săraca, până a venit mă-sa la doişpe.
Apoi n-a mai putut să se ţină şi s-a scăpat în maşină.

Şi-a mai umplut şi o oliţă acasă...

În rest, a fost frumos.
Am socializat cu toate mămicile, politicos cum mă ştiţi:

"Ce copil frumos aveţi! Să ştiţi că vă seamănă... Încă-l mai alăptaţi, la vârsta asta? A, nu?! Mă scuzaţi atunci, nu pot decât să vă felicit sincer..."
***