vineri, 21 septembrie 2012

Lenuţa

Apropo de utopia asta cu progresul agriculturii româneşti prin popularizarea contracepţiei la ţară, de parcă aplicarea unui asemenea program ar reduce fondul cinegetico-bahic şi nu ar lovi de fapt în puţinele familii de gospodari rămase pe la sate...

Bunica mea a avut şase copii. Unul dintre ei a murit de mic.

O chema Lenuţa.

Ultimului copil i-a pus tot numele de Lenuţa. Aţi spune că a vrut să-i păstreze vie memoria în sânul familiei, dar realitatea crudă, auzită din gura bunicii, e că a sperat ca noua Lenuţă să aibă aceeaşi soartă.

La posibilităţile economice de atunci, cinci copii erau deja mult prea mulţi.

Pe de altă parte, e posibil să fi înţeles greşit amploarea umorului negru la ţară. De felul ei, bunica mea era destul de hâtră ...
***