luni, 10 septembrie 2012

Prinţesa şi bobul lui de mazăre

Pe scurt, în poveste se zice că prinţul umbla după prinţesa aleasă, dar nu voia să ia ţeapă, că multe dintre ele nu erau chiar prinţese peste tot şi, pe deasupra, nu i-a plăcut nici de una, de s-a săturat să tot caute.

Într-o noapte ploioasă, hazardul a împins o bunoacă de prinţesă să nimerească exact la palatul mâne-sii.

Mă-sa prinţului, hoaşcă bătrână de regină trecută prin multe, a testat-o cu un bob de mazăre sub douăj'de de plăpumi, de s-a trezit biata prinţesă, a doua zi de dimineaţă, cu corpul plin de vânătăi.

Toată lumea s-a bucurat când s-a plâns asta de condiţiile de cazare pentru că numai o prinţesă poate fi atât de delicată şi i-au dat-o prinţului de soţie, s-o aibă fericită până la adânci bătrâneţi.

În carte nu scrie, să nu care cumva să se sperie fetele din ziua de azi, dar se mai povesteşte că, în noaptea nunţii, prinţul a umplut-o iar de vânătăi pe prinţesă, de data asta cu bobul lui micuţ de mazăre.

Din fericire, ea n-a avut nimic împotrivă...

P.S. Via Ela:

***