miercuri, 10 octombrie 2012

Femeia tot femeie

Eram cinci cupluri la munte.
La munte, am ajuns cam pe la 6 seara şi noi, bărbaţii, ne-am apucat imediat de băut.

De băut era îndeajuns şi cam din toate felurile, exact aşa cum ne place nouă, moldovenilor, pentru că toate băuturile începeau cu 'ş': şî vin, şî bere, şî ţuică şi, nu în ultimul rând, şî vişinată...

Şi vişinata era consumată la început doar de mine până s-au apucat fetele de gustat, moment în care, prevăzând iminenţa golirii tragice al sticlei, am scos din bagaje sucul de vişine ce trebuia amestecat periodic cu ţuică, lucru care mă întrerupea enervant din jocul de cărţi.

Jocul de cărţi se încinsese binişor într-un colţ de masă, Whist-ul în cinci fiind renumit pentru felul în care degenerează în conflicte mai pe faţă, mai pe ascuns, gen "Anumit m-ai peştit pe mine!" sau "Mal joc! Ai aruncat cartea înainte să-ţi vină rândul!".

Rândul i-a venit întâi Cumătrului meu cel Nou, doamna lui patroană s-a uitat vreo câteva minute bune înspre el şi apoi a rostit calm:


- Mami, umpli cam sus paharul ăla!
- Nu, tată, de unde?! s-a apărat el liniştit şi a dat-o nevinovat pe glumă. Nu vezi că-l fac şpriţ cu apă minerală de-un deget?

Cumătra mea cea nouă s-a întors spre fete, tot calmă, ca şi cum erau doar ele, singurele, în cameră:

- Doar ştie că eu, când mă enervez, urc în maşină şi plec acasă fără el...

Cumătrul meu n-a mai glumit şi cu greu a putut face faţă glumelor noastre când ieşeam pe terasă la ţigară, fără cumătra, bineînţeles.
Apoi i-a venit rândul, în mod surprinzător, finului meu, atunci când fina a urlat tocmai din bucătărie:

- Stai şi bei ca porcul, în loc să mai strângi de pe masă şi să mai speli şi tu vasele!

Finul meu a sărit ca un arc de patru ori până şi-a luat avânt de pe scaun, dar apoi a umblat ca prâsnelul printre oale şi farfurii.
Am râs toţi de el pe terasă, inclusiv cel care şi-o luase înainte, Cumătrul cel Nou.

Pe locul trei a venit Cumătrul cel Mare, urmat la scurt timp de Cumătrul cel Alb, zis şi cel Bătrân.
Eram atât de ameţiţi, încât îmi mai amintesc doar cum râdeam unul de altul, încercând să decidem pe care îl calcă femeia mai tare în picioare, nu şi cum anume şi-au furat-o ultimii doi.

Rămăsesem ultimul mohican necontrolat la ouă şi umblam mândru ca un cocoş.
Ce femeie am şi ce mult ţine la mine! gândeam eu în momentele alea.

Din păcate, fericirea mea n-a durat mult.
Nevastă-mea a ieşit la ţigară pe terasă şi s-a urlat la mine, de faţă cu toţi băieţii:

- Tu de ce nu bei?! Nu vezi că toată lumea bea şi se simte bine? Ce tot umbli cu faţa asta de înmormântare? Vrei să-mi strici şi vacanţa asta?!

Femeia tot femeie, ce să-i faci?
Când beau, se supără; când nu beau, tot se supără. Măcar dacă m-ar cunoaşte când sunt băut...

E ca în bancul ăla cu "Dezbracă-te să te ..., îmbracă-te că nu te mai ...".
***