luni, 1 octombrie 2012

Să-ţi aminteşti de mine, dragă prietene!

Când copilul tău îşi bagă un ineluş de plastic în nas şi soţia te cheamă s-o ajuţi cu voce calmă, dar cu disperare în priviri; când dai copilului capul pe spate şi vezi cât de adânc e băgat ineluşul, chinuindu-te să-ţi dai seama unde ar putea ajunge în cel mai rău caz - la plămâni sau în stomac; când ţii copilul cât poţi de tare de mâini şi de căpuşor, lungit pe spate, în timp ce soţia îi bagă penseta în nas şi copilul urlă din toţi rărunchii, trăgându-se violent într-o parte cu tot cu pensetă, iar ţie îţi fuge pământul de sub picioare; când te pregăteşti să duci copilul la spitalul de urgenţe şi îi vorbeşti calm ca să se mai liniştească puţin, realizând ce viaţă frumoasă ai avut până atunci, viaţă de care nu ai fost în stare să te bucuri şi acum e prea târziu s-o mai faci pentru că, deodată, totul s-a făcut scrum; când ţi se întâmplă toate astea, să-ţi aminteşti de sfatul meu, dragă prietene: pune copilul să-şi sufle nasul cu putere!

Au fost cei mai frumoşi muci din viaţa mea!
Au ţâşnit graţios până spre gură ca nişte lumânări verzui, într-o îmbrăţişare lascivă cu ineluşul albastru de plastic, pe jumătate ieşit din nara dreaptă.

Ce mi se pare extraordinar de ciudat e că, după ţigara de după, ne-am întors imediat la grijile noastre de zi cu zi: lipsa banilor, laptele la copil, curăţenia prin casă, masa de prânz, telefoanele la prieteni, pregătirea de petrecere...
***