vineri, 7 decembrie 2012

Fast food

Ca un ţăran arivist ce sunt, am dus-o pe nevastă-mea de ziua ei la fast food. Nu-i vorbă, că ştim noi un local unde ne simţim tot timpul bine şi unde nu ni s-a întâmplat vreodată să nu ne placă mâncarea.

Veneam de la cinematograf, văzusem un film cu Bond, James Bond, despre care am tras amândoi concluzia că a fost bad, bad movie.
Sper să nu luaţi şi voi ţeapă, dacă n-o fi deja prea târziu...

Simţindu-se puţin vinovată în privinţa găurii din buget, dar fiind şi fericită că am scos-o în oraş, neveste-mii nu-i mai tăcea gura, însă nici nu aştepta să-i răspund în vreun fel:

- Găbiţu, în seara asta beau eu, tu o să fii şofer că doar e ziua mea. Cred c-o să iau o bere dintr-astea mai scumpe. Stella e bună? Sper să nu te superi dacă nu reuşesc s-o beau pe toată. Mi-e poftă de şaorma, dar nu vreau din aia la farfurie, nu din cauză că e mai scumpă, dar crede-mă că vreau să simt gustul de lipie. Nici măcar nu mi-e aşa de foame şi, la cât m-a stresat Badea cu femeile care mănâncă "şaaaooorme", mă simt prost de fiecare dată când îmi comand una. Sunt conştientă că m-am îngrăşat puţin, dar tu doar ştii că nu mănânc şaorme în fiecare zi, şi aşa mă scoţi din casă din an în Paşte...

Aici am simţit nevoie să intervin cu încurajări, mai ales că o cam bate vântul în ultima vreme de slabă ce e:
- Da, am observat eu că te-ai făcut cât casa, dar n-am vrut să-ţi zic în faţă. Abia dacă mai încapi pe uşă, încearcă să intri pe cant de-acum înainte...


După cum vă aşteptaţi probabil, nevastă-mea s-a obişnuit demult cu mine. Mi-a zâmbit politicos pentru compliment şi şi-a reluat tirul verbal:

- Găbiţu, tu să-ţi iei cola, că vreau să iau şi eu o guriţă, să-mi revin puţin. Copiii ăştia ai tăi or să mă bage în mormânt, nu mai pot de oboseală. Îţi iei tot hamburger de vită? Dacă vrei poţi să iei şi tu şaorma, după atâta stres, avem voie să ne haladim şi noi din când în când. Poţi să-ţi iei şi la farfurie, dacă vrei. Nu vrei? Sigur? Hai, bebe, zi-mi dacă ţi-e poftă. Sigur nu te superi că beau eu în seara asta? Of, nu mai vine odată fata aia...

Fata aia, chelneriţa, tocmai ce venea înspre noi:
- Cu ce vă servim?
Nevastă-mea şi-a recitat poezia, pe repede înainte:
- O şaorma la lipie şi o bere Stella!

Fata dădu să plece, probabil crezând că iar are de-a face cu nişte scârţari. Am oprit-o demn, dar politicos, ca un adevărat gentleman:
- Un hamburger de vită şi-o cola pentru mine!

S-a uitat cam ciudat la noi şi dusă a fost. Înapoi a venit colega ei, prima dată cu băuturile:
- Nu, nu, berea la doamna, vă rog! am intervenit eu prompt.

Colega s-a uitat la fel de ciudat la noi. Nevastă-mea a privit-o direct în ochi şi i-a şoptit cu o voce sinceră:
- Ştiţi, sunt alcoolică...

Am pufnit amândoi în râs, chiar nu mă aşteptam la aşa ceva din partea ei. Tot colega neştiutoare a venit şi a doua oară, cu mâncarea:
- Nu, nu, şaorma la doamna, vă rog eu frumos! am intervenit tot eu, de data asta puţin iritat. Doar v-am spus că sunt bulimic, abia reuşesc să ţin un hamburger în stomac. Luaţi şaorma asta din faţa mea!

Sub privirile curioase ale celor două chelneriţe, priviri aruncate destul de indiscret la intervale regulate, nevastă-mea m-a făcut să fiu mândru de ea.
A băgat regulamentar toată şaorma la ghiozdan şi a dat gata un pahar jumate de bere cu numai două ţigări sudate, una de la alta.

I-am mai dat o ţigară până au venit fetele cu nota, am lăsat un bacşiş generos pentru efortul lor şi am ieşit la plimbare în Copou. Cu maşina, bineînţeles, doar nu era să ne plimbăm pe jos!

Era destul de frig afară şi nu prea aveam chef să ne stricăm siesta obligatorie după un asemenea festin...
***