joi, 14 martie 2013

Bancomate

Deoarece organizasem iar pentru sotie o cina romantica la restaurant impreuna cu ale mele colege de serviciu, am primit ca de obicei instructiuni foarte clare din partea soatei, expuse in repetate randuri si in diferite forme de prezentare spre aducere aminte de catre zevzecul mai jos semnat, adica eu, care oricum, in momentul in care a ajuns in fata faptului aproape implinit a trebuit sa sune inca de vreo doua ori pentru reimprospatarea informatiilor proaspat acumulate.

Deci, am ridicat cu succes noile rochii croite cu dragoste de d-na inginera, respectiv sor-mea, a.k.a. Ela pentru d-voastra, in contul recunostintei eterne ce i-o poarta in ultima vreme neveste-mii, despre care am discutat noi in familie cum ca nu stim de la ce s-a luat si ce a apucat-o.

Mai rau ne face, de la atata entuziasm dezinteresat s-a apucat de calcat rochiile, ca doar nu era sa ni le dea asa, botite!
Poate n-as fi intarziat atat de mult daca nu i s-ar fi pus pata, din nou cu binecunoscuta ei amabilitate impinsa spre servitudine, pe croiala uneia dintre sus-amintitele rochii, pe care a corectat-o in fata mea si anume cu masina ei personala de cusut.

Paroxismul a atins cote maxime spre final, toata lumea rugandu-se la ceruri sa-i ajunga ata alba saracei fete pana inainte de nod, in caz contrar ea fiind obligata sa bage din nou ata in ac, ceea ce ar fi consumat mult prea mult timp pretios in conditiile in care ea abia mai vede sa citeasca timp de maxim cinci minute cu ochelarii ei de apropiere pe nas.

Intrasem deja in panica atunci cand am ajuns la mama, in cel mai muncitoresc cartier din oras, mult iubit de primarele nostru pentru ca aduce constant voturi social-democratiei locale.

Am trecut urgent la sarcina numarul doi, cumpararea unei pile de unghii accesorizate la capatul opus cu un instrument de torturat pielita din jurul unghiilor.
Mare noroc am, mi-am zis eu, prima toneta si am si gasit pila multifunctionala! Doar doi lei cincizeci...

Ma caut in coaja - un leu! Caut in buzunar la pantaloni - inca un leut. Panica revenea incet-incet. Inca 20 de bani in geaca - nu suna a bine! Ramasesem fara buzunare, dar bancomatele erau pe aproape.

Fuga-fuguta peste strada! Cand colo, ce sa vezi?! Cozi imense la ambele bancomate, sa tot fi fost cate vreo zece persoane la fiecare!
Trec iar strada pana in coltul opus al pietei - ultimul bancomat din zona era si mai plin!

Cu proverbiala mea stapanire de sine in conditii de stres maxim, am trecut la urmatoarea sarcina, izbutind sa impusc doi iepuri dintr-un singur telefon.
Am sunat-o pe mama, dadaca de serviciu, sa se prezinte de urgenta jos cu 50 de bani in dinti!

Intr-un final, am urcat-o pe mama in masina, bagand grijuliu pila in buzunarul interior de la piept, si tuleo spre casa!

- Pensionarii astia nu mai pot de bine, am izbucnit eu furios, nu mai ai loc de ei la bancomate, dom'le! Statul asta le face toate mofturile si ei tot nemultumiti sunt!
- Da, mama, asa e, dar azi nu e zi de pensie...

- Cum nu?! Ia uita-te la ei cum stau la rand...
- Care pensionari, mama draga, nu vezi ca majoritatea-s tineri?!

Intr-adevar, nu se dadusera pensiile ci alocatia pentru copii!

Mare-i gradina Ta, Doamne, si plina-i de oameni nevoiasi care ma fac sa intarzii la restaurant. Cat pe ce sa-mi pierd rezervarea...