duminică, 24 martie 2013

Bou

Într-o dimineată, pe vremea când eram noi tineri şi ne întorceam acasă cu trenul de Dorohoi de la un bairam, am auzit următoarea conversatie din compartimentul alăturat:

- Uăi, cumătri, eşti un bou! Uăi, în 'ceea mă-tii, da' tu aşa vorbeşti cu nevastă-mea?!
- Lasă-l, Vasile, îi de la rachiu, n-o vrut...

- Uăi, femeie, taci din gură şi lasă-mă-n pace că eu vorbesc cu cumătru' acuma, nu cu tine! Te faci că n-auzi, ai?! Grijania ta azi şi mâine! Uăi, cumătri, în 'ceea mă-tii, eu te-am omenit cu rachiu şi tu aşa vorbeşti cu nevastă-mea?!
- Vasile, uăi Vasile, da' ce-am...

- Uăi, cumătri, eşti un bou! Cum ce-ai zis, în 'ceea mă-tii?! Da' tu aşa vorbeşti cu nevastă-mea?!
- Da' lasă-l, Vasile, îi beat, auzi odată...

Din păcate, n-o să ştim niciodată de la ce a pornit totul, ce anume i-a spus cumătrul lui Vasile neveste-sii.
Cert e că au tinut-o aşa cel putin o jumătate de oră, repetând fiecare pe rând aceleaşi lucruri, cu aproape aceleaşi cuvinte şi cu intonatie din ce în ce mai dramatică.

Vasile începea fiecare alocutiune cu "Uăi, cumătri, eşti un bou!", nevasta lui Vasile tot încerca să-l scuze pe cumătru-su şi cumătrul nu reuşea sau nu putea să încheie nici măcar o propozitie simplă.
Mâlc am tăcut toti până ce s-au dat jos din tren, dar apoi am râs cu lacrimi tot drumul până acasă!

Ani de-a rândul, în gaşcă, ne uitam deodată unul în ochii celuilalt şi ne spuneam cu năduf: "Uăi, cumătri, eşti un bou!", după care ne bufnea iarăşi râsul.

Pe atunci, habar n-aveam ce e ăla cumătru.

Acuma, nu ştiu cum s-a întâmplat de toti suntem cumetri între noi, care mai de care tot a botezat câte vreun copchil de-al altuia din grup.
Vă imaginati cât am putut să râdem la fiecare cumătrie! "Uăi, cumătri, eşti..."!

Pe primul meu cumătru, supranumit Cel Alb, a.k.a. Cel Bătrân, l-am făcut paharnicul meu personal.
A început ca o glumă la o cumătrie şi de atunci n-am mai băut decât din mâna lui la petrecerile comune.

Aşa de mult am început să depind de el încât era cât pe ce să plec de la ultima cumătrie, când ne-au aşezat întâi la o masă rotundă şi mare, iar femeile noastre amândouă s-au pus exact între noi de d-abia mă vedeam la ochi cu Cel Bătrân, darmite să-mi mai poată turna de băut toată noaptea!
Norocul nostru că ne greşiseră masa...

Ne-am aşezat apoi fată-n fată, multumiti la masa mică şi eu m-am ridicat frumos cu paharul în mână să tin un toast:

- În sfârşit am şi eu un bou care să mă servească toată noaptea!

Am înlemnit când am ridicat privirea!
În spatele cumătrului meu, şi anume în fata mea, înlemnise şi chelnerul cu o privire stupefiată!

După un moment de ezitare, am dres rapid busuiocul:

- Nu era vorba despre d-voastră, mă refeream la celălalt bou, cumătrul meu, aici de fată!

Să mor dacă înteleg de ce s-a supărat! Doar am vorbit frumos cu el...