sâmbătă, 16 martie 2013

Cumpărături


De când m-am mutat cu serviciul la bancă, eu nu mai plec direct acasă după orele de program.
Stau cu fetele pe afară pret de cel putin o tigară, vorbim, râdem, glumim şi după aia le invit politicos în maşină cu scopul declarat şi total dezinteresat de a le duce acasă.

Cunoscând-o probabil de-acuma şi voi pe sotia mea, e lesne de închipuit că m-a mirosit din secunda doi după aceste întârzieri repetate.
La propriu şi la figurat, ştiut fiind că, vrei, nu vrei, primul lucru pe care-l face orice femeie interesată de un bărbat e să-şi marcheze instinctiv teritoriul prin transmiterea parfumului propriu asupra tintei.

În afară de faza aia la care m-a suspectat de prezenta unei pete de ruj sub al doilea nasture al cămăşii, mister dezlegat din fericire imediat pentru că pata mirosea de la o poştă a fasole prăjite, eu am trecut până acum cu succes toate testele, drept pentru care nu m-am sfiit să recunosc deschis escapadele rutiere din fiecare seară.

Acum ceva vreme, a venit Moş Crăciun pe la noi.

Cum era de aşteptat la cât de grijulie e nevastă-mea, nu găseai strop de absorbant prin casă, aşa că am primit misiunea urgentă de a achizitiona bunurile respective.

Nu e prima oară când primesc asemenea misiuni şi, spre norocul meu, am dat peste un non-stop foarte convenabil, cu loc de parcare şi extrem de bine aprovizionat, exact în ultimul loc de pe traseu în care las pe una dintre colegele mele, astfel încât nu le retin pe niciuna dintre ele până să-mi fac treaba.

- Mersi de recomandare, îi zic colegei înainte de a ajunge, e foarte mişto magazinul ăla de lângă tine.
- A, da?! Cu plăcere, dar ce vrei să iei?

Nu m-am jenat niciodată în privinta cumpărării tampoanelor, dar de data asta aveam chef s-o necăjesc putin:

- Nu pot să-ti spun, am încercat eu să fiu sfios.
- Aha, bine, am înteles...

A doua zi, scena s-a repetat:

- Iar tre' să cumpăr ceva de la magazinul tău.
- Da? zice ea inocentă. Ce anume?

- Iar nu pot să-ti zic, am tachinat-o eu din nou, chiar dacă voiam să cumpăr altceva.
- A, zice ea, scuze, dar nu din curiozitate întreb. Iau de acolo tot timpul şi pot să-ti dau niste sfaturi la o adică.

Am lăsat-o să fiarbă câteva momente bune până n-a mai rezistat, sărăcuta:

- Auzi, a început ea timid, eu de obicei îmi iau câte un pachet mare şi nu mai am grija lor vreo câteva luni...
- Am încercat şi noi, i-am dat eu lovitura de gratie, dar faza e că, dacă îi iau mai multe odată, le consumă mult mai repede. Şi doar ştii cât de mult tin eu la buget, i-am spus sotiei că trebuie să facem economie...

- Doamne, zice ea perplexă, nu poti face economie la aşa ceva! Eu, una, sigur n-aş putea...

Of, of, ce uşor e la vârsta mea să manipulezi fetele astea tinere!
Ce bine ar fi fost să fi avut talentul ăsta când eram eu tânăr...

P.S. Cred că ati observat aparitia diacriticelor, multumită tastaturii Samsung (apăsare lungă pe tastele A, S şi I pentru caracterele speciale).
Din păcate, tasta T nu suporta t de la tambal, aşa că va trebui să vă multumiti cu atât pentru moment.

Încă o şmecherie: ştiti că mă plângeam eu de a mare, nu e nevoie să tii ambele taste apăsate simultan. Apeşi Shift, apoi tasta A.
Simplu, nu?!