miercuri, 27 martie 2013

Neîntelegeri în familie

Îmbrăcam copchiii să-i ducem la doctor când fiică-mea a început din senin:
- Tata, eu am buci! Şi mama are buci...

În mod normal aş fi râs şi i-aş fi răspuns că într-adevăr şi mama are buci, şi încă foarte frumoase, dar eram prea stresat cu plecarea:
- Mama, nu-i frumos să vorbeşti aşa!

Nici nu m-a băgat în seamă:
- Tata, dar mie îmi place bucii...

N-am mai rezistat! Hai, înteleg un dezacord la verb, dar chiar să nu nimereşti nici pluralul?!

- Laura, se spune "Mie îmi plac bucile", dar chiar dacă-i plac şi lui tăticu, nu mă auzi pe mine vorbind aşa urât, nu?!
- Nu, tata! Mie îmi plac bucii...

- Las-o, dom'le, am auzit-o pe nevastă-mea din cealaltă cameră, fata vorbeşte de blugi, nu de buci!
- Aha! Da, Laura, şi lui tăticu îi place bucii...

- Se spune "Îi plac bucii", tata, vorbeşte frumos!