luni, 8 aprilie 2013

Cum fac printesele din mână

Eram cu fetele mele în lift când au intrat şi fetele lor peste noi.
Erau de acuma două şi două, dealtfel în raport destul de avantajos pentru mine, respectiv de unu la patru.

M-au prins exact în momentul în care le povesteam alor mele, entuziasmat şi plin de aplomb tineresc, cum am ajuns eu la vârsta asta fără să ştiu cum fac printesele din mână: cu toate degetele lipite, inclusiv cel mare, formând un căuş subtil, dar destul de vizibil în momentul în care îti roteşti mâna la 180 de grade, într-un gest apropiat de datul cu tifla multimii, ca şi cum ai face toată multimea nebună de legat.

Şi tot roteam mâna înspre ale mele pentru a evidentia faptul că mişcarea e destul de jignitoare, tot aplecându-mă pe rând înspre fiecare, tot repetând că şi eu pot să fac ca printesele, chiar dacă ele nu sunt politicoase, spre deosebire de mine, care sunt un bărbat de zahăr, numai bun de pus la rană, de o finoşenie ceva de speriat.

Pe ale mele nu le deranjează de obicei exuberanta mea, dar probabil că prezenta inamicelor le-a făcut să treacă la atac:

- Cum să nu ştii?! E primul lucru pe care-l învată candidatele la Miss în toate filmele americane!
- Nu mă uit eu la filmele alea cu proşti şi despre proşti, am replicat cu bunăvointă, chiar dacă simtisem din prima tonul uşor belicos al fetei mele...

- Bineînteles că nu te uiti, pe tine te pasionează numai filmele pr0no!

Pam-pam! Patru perechi de ochi îndreptati deodată asupra mea!

- Neah, am parat eu stângaci, mie îmi plac filmele de actiune, cu pistoale şi bătăi, cu sânge peste tot. Apropo, ai văzut ultimul film al lui Tarantino? Mişto, o tonă de ketchup dusă pe apa sâmbetei...

Nu mai ştiu cum am ieşit din lift, parcă ultimul şi putin cam transpirat.

- Ei, ti-a plăcut? Ai meritat-o! m-a luat iar fata mea când am rămas singurei, eu cu ale mele două.
- Ştii ceva, dragă?! Eu, la viata mea, am cunoscut un singur bărbat care declara sus şi tare că nu-i plac filmele pr0no şi ăla era un mare mincinos! Mare mincinos! Şi idiot pe deasupra...

N-aş fi recunoscut asta fată de fetele lor nici in ruptul capului, dar adevărul e că trăiesc cu speranta să ajung odată şi odată să le cunosc destul de bine pentru a le putea face o asemenea mărturisire.