duminică, 21 aprilie 2013

(De)Legat. La Viena

Am fost zilele trecute în delegatie, cu serviciul, la Viena.

La Viena e zupăr frumos.

Frumoase de-a lor, neaoşe, nu prea găseşti. Găseşti în schimb românce, italence sau asiatice, chiar deloc urâte.

Mai urâti ca austriecii însă, cu frizurile lor din perioada pre-gotică şi cu bărbile alea roşcate, aruncate alandala pe fată, rar mi-a fost dat să văd.
Ce vedeau austriecele lor la mine, nu ştiu, probabil eram singurul bărbat frumuşel, părându-le cât de cât de-al lor la prima vedere, după părul blond şi fata mea bălaie.

Fetele austriecilor, firi reci dar relaxate, sunt foarte liniştite.

Linişte era peste tot, mai ales în metrou.
La metrou, am decartat cin'şpe euroi dintr-o dată, pe trei zile, dar a meritat efortul.
Totul e fără efort, cobori în statie, aştepti maxim cinci minute şi, după alte douăzeci, eşti în capătul celălalt al Vienei!

Vienei nu prea-i priesc românii.

Românii fac "Danche şeon" şi "Doamne ajută" la gura metroului sau se dau cei mai tari din parcare în metrou, urlând în română fel de fel de porcării la adresa femeilor, la adăpostul încrederii neghioabe că nu-i întelege nimeni.
Nimeni nu-i băga în seamă, dar, când erau ei mai în vervă, m-am gândit să le dau o lectie, aruncând ca din întâmplare un "La ce statie coborâm, fetelor?".
Fetele s-au stricat de râs, mai ales că tăranii noştri făceau fete-fete, nemaireuşind, complet şocati, să mai scoată vreo vorbulită.

Un şoc am trăit şi eu, la ei cică n-ai voie să scuipi pe stradă.

Străzile lor sunt foarte îngrijite, n-au capace de canal.
Canalul Dunării e frumos amenajat, curat şi cu poduri la fiecare kilometru.

Vreo doi kilometri am mers pe jos până în punctul maxim de atractie vienez, faimosul parc de distractie.
De distrat, nu se prea distra nimeni, chiar mi s-a părut la fel de kitschos ca şi bâlciurile noastre.

Ca la bâlci s-a adunat lumea doar la baloanele uriaşe pe care le făcea un românaş de-al nostru, cu şampon, probabil de urzică şi cu două sârma groase.

Gros era şi cel mai înalt carusel din lume, dar eu nu m-am dat în el.
M-am dat totuşi la fetele mele, care, drept răsplată, nu mai pridideau să mă servească din farfuria lor, la restaurant.

La restaurant şi în baruri, cea mai ieftină bere e trei euro jumate.

Jumate dintre noi am fost si pe la catedrala Sf. Ştefan.
Mişto, sfintenie peste tot, mai putin pe la exterior, prin spate, unde se dădeau cu tix zidurile înnegrite de vreme.

Negri de supărare că am cărat de aiurea lactocurile prin toată piata, ne-am aciuat cu fetele noastre la gelaterie, pe terasă.
Nici pe terasă n-ai voie să scuipi, plus că terasele sunt încălzite cu nişte radiatoare suspendate, dar măcar chelnerii lor nu te agasează cu întrebări gen "Cu ce vă (mai) servesc?" şi cu ocazia asta noi am profitat de ocazie să nu servim nimic, ci doar să ciugulim de pe la fete înghetată, ciocolată caldă şi apă plată cu lămâie.

De lămâie aş fi avut nevoie când am deschis prima oară televizorul la hotelul lor austriac.
C-o fi fost canal austriac sau nemtesc, nu mai tin minte, dar cu sigurantă n-am să uit ce frumos luau ei interviu unui cuplu aparent normal, în limba lor păsărească şi cu câtă nonşalantă tot arătau ei regulat cu mâna spre cele două penisuri de cauciuc ce e bălăngăneau pe măsuta de cafea din fata lor.
Am dedus după fetele lor că erau foarte multumiti de obiectele respective.

Un lucru e sigur, chiar dacă par reci la prima vedere, până şi eu m-aş ruşina la ce pot face ăia în aşternuturi!

În aşternuturi săreau colegii mei încă de la ora 10 pentru că ne lipseau două piese de bază: colegul cu berea şi colega cu cluburile.
Cluburi erau destule, inclusiv unul foarte aproape, dedicat minoritătilor sexuale.
Cum aş fi fost clar în minoritate dacă îi treceam pragul, plus că n-aveam cu cine merge, m-am lăsat la mâna mea.

Trei zile, eu şi prietena mea de ocazie, domnişoara Dreapta!
Glumesc, desigur, sunt om însurat, ce naiba!

P.S. Am trei bancuri mişto pentru voi, care de care mai scârbos.

Ion şi Maria au realizat că viata lor sexuală e în declin.
- Măi, Marie, de acum înainte, când mă vezi cu două găleti pline în mână, te duci în pat, te dezbraci şi mă aştepti să-ti dau!
Zis şi făcut! Viata lor sexuală s-a îmbunătătit semnificativ.
Cum venea Ion de la fântână, Maria tuşti în pat!
Într-o zi, Ion venea grăbit cu găletile în mână. Maria dă repede hainele jos în pozitia regulamentară. Dar Ion nimic, nu mai venea. Se uită pe fereastră, Ion trecea în fugă cu încă două găleti! Maria se aruncă iar în pat, dar nimic...
Într-un final, iese afară în pielea goală:
- Da' ce faci, măi Ioane?! Cât te mai aştept?
- Fa, Marie, arde şura şi tie îti arde de prostii?!

Ştiti ce folosesc oltencele drept test de sarcină?
Prazul! Dacă iese muşcat, e cu ochi!

Cică era odată un arab care voia şi el o femeie, dar nu prea avea bani.
Se duce la o prostituată şi o întreabă ce poate să-i dea de banii ăia.
Asta zice că doar i-o arată, mai mult nu merită.
Zis şi făcut! Femeia ridică fusta şi arabul se aşeaza în genunchi, în fata ei, cât de aproape a putut.
Stă el ce stă şi zice:
- Întreabă-mă cum mă cheamă...
- Lasă-mă, dom'le, în pace!
- Hai, te rog, întreabă-mă cum mă cheamă...
- Bine, cum te cheamă?
- Abdula-la-la-la-la-la-la...