sâmbătă, 6 aprilie 2013

Din întâmplare

Înainte de revolutie, la mine în sat, toată lumea fura de pe câmp, din recolta CAP-ului.
Se furau de toate, căci altfel ar fi rămas animalele flămânde prin curte.

Oamenii mergeau la furat numai noaptea, de unii singuri, niciodată în mod organizat, chiar dacă toti ştiau unul de altul.

Într-o noapte, în timp ce alergau prin lanul de porumb cu câte un sac de ştiuleti în spinare, doi consăteni de-ai mei au dat cap în cap de au căzut amândoi pe spate.

Unuia îi căzuse pălăria pe jos, celălalt îşi pierduse ochelarii, dar s-au ridicat fără vorbă de pe jos, fără să se uite unul la altul, şi-au luat sacii în spinare şi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a luat-o fiecare pe drumul lui.

Noi ne amintim de întâmplarea asta de fiecare dată când ne întâlnim cu vreo cunoştintă mai veche, cu care am avut vreun conflict sau vreo altă daravelă şi vorbim între noi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.