miercuri, 22 mai 2013

Femei, femei...

N-oi fi eu frumos, dar, ca bărbat, se spune că e de ajuns să nu fii mai urât decât dracul, aşa că nici nu am vreun complex în privinta asta, dar nici nu sunt obişnuit să se dea femeile la mine pe stradă.

Atractia asta dintre sexe la prima vedere e un subiect destul de complicat.

OK, s-ar putea presupune că, la bărbati, criterile de atractie sexuală sunt mult mai simplu de definit, începând de la idealul de 90-60-90, continuând cu procentul de goliciune corporală, urmat de prezenta părului blond, neuitând lipsa sutienului sau decolteul generos şi, pe ultimul loc în Top 5, efectul vizual al tocurilor, în special la partea dorsală, şi anume în timpul mersului.
Da, există variatii de la caz la caz, unii preferând 120-60-90 sau 90-60-120, fustele scurte sau spatele gol, păr platinat sau blond-roşcat, bluză transparentă cu sutien de dantelă sau push-up cu decolteu şi aşa mai departe, dar în esentă ordinea criteriilor ce îi determină să tragă câte un "Băi, ce-aş f...-o pe aia!" rămâne aceeaşi de la un mascul la altul.

Cert e că, prin prisma acestei constante masculine, toti bărbatii pot fi catalogati drept obsedati sexual, dominati fiind fără voie de însăşi natura lor animalică, orientată spre răspândirea genelor proprii spre cât mai multi urmaşi şi prin cât mai multe femele.

Echilibrând maiestuos balanta, Dumnezeu a inventat două obstacole în calea masculilor: primul e societatea, cu regulile sale ciudate, gen insistenta extremă pe celula sa de bază, familia, sau constrângerea legislativă pe derivatul acesteia, monogamia şi al doilea e chiar femeia, singurul specimen din natură pe care nici El nu-l întelege.

Pur şi simplu, odată luată decizia cu coasta bărbatului şi odată aflat El în fata faptului împlinit, cu Eva fără frunze la bratul lui Adam fără frunză, Dumnezeu Însuşi a renuntat din secunda doi să se mai chinuie să înteleagă femeile.

Vă puteti închipui, oare, în ce situatie penibilă ne-ar băgat El pe noi, masculii, la vânatul sexului frumos dacă nu ne-ar fi făcut complet inconştienti?!

Naiba ştie de la ce se ia femeia când dă cu ochii pentru prima oară de vreun bărbat de se decide instantaneu că vrea să-i nască copchiii!

Ca om cu oareşce exerientă de viată acumulată pe frontul bătăliei eterne dintre sexe, doresc să vă împărtăşesc vouă, dragii mei colegi de suferintă, două descoperiri epocale ce v-ar putea fi de folos în viitor.

1. Nu bărbatul alege femeia, ci exact invers: femeia înşfacă bărbatul şi îl târăşte pe nesimtite spre peştera promisiunilor deşarte!

N-am să dau alte exemple decât pe al meu personal, cu minora de la etajul 9, viitoarea mamă a copiilor mei, care m-a ademenit în bratele ei cu o singură cafea la ceas de seară, dar voi, oamenii insurati cu copchii, ati putea da oricând timpul înapoi pentru o clipă în mintea voastră, ca să priviti cu ochii mintii celei de pe urmă modul în care, la rândul vostru, ati fost dusi de nas ca nişte copii de grădinită.

2. Singurul numitor comun, ce se aplică tuturor femeilor din lume şi care, folosit cu cap, vă poate mări considerabil şansele de a fi aleşi de către una dintre ele, este - nu, n-ati ghicit, mai lăsati-o dracului cu lungimea şi grosimea! - deci este... faptul că ele adoră surprizele!

Surprize de orice fel, de la floarea oferită fără un motiv anume până la acea lacrimă sinceră de pe obrazul bărbatului, devenit brusc neajutorat într-un scurt moment de slăbiciune.

Femeile se lasă uşor surprinse, dar, indiferent de efectul pe care îl are asupra lor surpriza respectivă, ele nu lasă niciodată garda jos.
Totdeauna am crezut că nimeni niciodată n-a reuşit să le surprindă când îşi dau arama pe fată!

Niciodată să nu spui niciodată...
Să vedeti ce mi s-a întâmplat acum câteva zile în urmă!

Eu, de când m-am făcut bancher, m-am dat la cămasă cu pantaloni de cumătru.

Nimic deosebit până aici, numai că, umblând eu prin dulapul Cumătrului meu Alb, care oricum nu poartă decât blugi şi tricou chiar şi iarna, dar nevastă-sa continuă să-i ia haine de firmă tăranului, deci cum umblam eu aşa, printre multele alte haine selectate am dat peste două piese de vestimentatie deosebite.

Cămaşa e albă, cu dungi, de un material ca pentru conu' mire, însă croită după model militar, cu trese pe umeri şi briz-brizuri specifice pe piept şi pe mâneci, care, paradoxal, nu dau impresia de kitsch.
Pantalonii îs gri, obişnuiti, croiti la dungă, dar de un material atât de bengos încât se mulează perfect pe picioare de zici că e vreun Adonis pe dedesuptul lor.

Adăugati la cele de mai sus încă un ingredient secret: ambele piese de vestimentatie îmi sunt cu un număr mai mici!

Chiar dacă nu mă pot încovoia de spate, cămaşa văzută din fată arată superb pe mine.
Chiar dacă abia mă închei la ultimul nasture şi fac blânde la burtă de la strânsoare, pantalonii fac nişte cute spectaculoase pe mine, şi anume în zona inghinală.

La serviciu nu-i bai, fetele-s obişnuite cu tinuta business şi nu prea îmi dau bătăi de cap.
Acum închipuiti-vă, dragii mei, cum ies eu în evidentă ca măgarul între oi atunci când scot copchiii în parc, în Alexandru, cartier eminamente muncitoresc!

Mai adăugati la asta anturajul meu şoc din parc pentru o imagine completă, cât mai apropriată de realitate: nevastă-mea cu nişte blugi aruncati neglijent pe ea, copchiii mei plini de praf din cap până în picioare şi, nu în ultimul rând, cumătrii mei betivani, care beau bere în parc la aceeaşi bancă cu mine.
Iar eu, eu mă învârt stingher prin parc, ba după copchii, ba după nevastă, cu ochii tuturor femeilor atintiti asupra mea...

Sunt de obicei priviri admirative, ce mă măsoară din cap până în picioare, dar cu destul bun simt să nu le sară cumva nevastă-mea în cap.

Până aici nimic spectaculos, dar a intervenit surpriza în comportamentul femeii!

Mă trimite nevastă-mea la magazin, stau la coadă, plătesc şi mă întorc spre ieşire.

În fata mea, tocmai intrase o femeie, total surprinsă la vederea mea, o imagine de neaşteptat pentru ea în acel magazin, blocată pur şi simplu la propriu şi la figurat cu ochii pe mine.

Avea o privire hulpavă, exact cum priveşte un bărbat la o bunăciune pe stradă, cu instinctul acela animalic întipărit pe fată, gen "Te-aş f... chiar aici până-ti sar ochii din cap".

N-am crezut vreodată că mi se poate întâmpla aşa ceva!
Şi-a revenit abia după câteva momente bune şi momentul imediat următor de jenă reciprocă e greu de descris în cuvinte.

Am aruncat o privire în urma ei: era o doamnă obişnuită, ca oricare altele, pe la vreo patruzeci de ani, îmbrăcată decent, probabil cu bărbat şi copii, aflata într-un loc potrivit, dar într-un moment nepotrivit...